Pentru că ați apreciat atât de mult seria de anul trecut despre cum arată o zi din viața unui producător local, am zis că e musai să o continuăm și anul acesta și să vă aducem mai aproape oamenii pasionați care fac minunile de produse locale să se întâmple.
De data aceasta, l-am invitat pe Nagy Ákos, fromagér și administrator la atelierul de brânză maturată Caseus, să ne povestească cum arată o zi la atelierul lui de unde pleacă brânza cu gust și tâlc Port Trapist, maturată timp de 3 luni. Deși brânza de acest fel își are originile în Franța (Valea Loarei), mai exact în mănăstirea călugărilor trapiști numită Notre Dame du Port du Salut, se pare că și-a găsit un cămin perfect în Atelierul Caseus, aflat în inima satului Gheorghieni din comuna Feleacu, la 7 KM de Cluj-Napoca. Când iei prima îmbucătură de Port Trapist, simți prospețimea pășunilor de hotar și a pădurii care desparte atelierul de zgomotul și poluarea orașului.
Dar să îl lăsăm pe Ákos să ne spună cum arată o zi obișnuită pentru el.
Munca în atelierul Caseus e plină de provocări și bucurii simple. Provocarea de a crea un produs viu și bucuria de a ține în mână un produs creat în simbioză cu micile organisme, bacteriile benefice. Ei sunt ca niște colegi pe care trebuie să îi răsfățăm, să le creăm condiții optime ca să se simtă bine împreună.
Ziua începe cu un mic dejun rapid și o cafea cu lapte la termos, deoarece pornesc în grabă la fermă după lapte. Când ajung, fermierul, adică dl. Márton, deja și-a terminat munca de dimineață, văcuțele sunt mulse, laptele e pus în răcitor. Stăm de vorbă până pompa de lapte își face treaba, discutăm despre cum și văcuțele au nevoie de afecțiune și iubire. Dl. Márton e convins că trebuie să le mângâie înainte să le pună aparatul de muls.
Cu laptele în mașină, terminăm repede de povestit și plec spre atelier pentru că am o zi lungă în față. Când ajung la atelier, colega mea, Margit, îmbrăcată în haine de lucru alb imaculat, deja a curățat și dezinfectat tot atelierul de la cap la coadă. Racordăm furtunul, pompa, filtrul de lapte și o parte din el intră direct în vana de pasteurizare, cealaltă parte în răcitorul de lapte pentru mâine.
Azi preparăm Port Trapist, produsul nostru principal. La început luăm mostră din vană și punem în analizatorul de lapte, ca să aflăm cu ce lucrăm. Întotdeauna diferă un pic compoziția laptelui. Ba grăsimea e mai mare, diferă raportul de conținuturi solide, ba aciditatea (Ph-ul) diferă, cantitatea de apă adăugată întotdeauna e zero, doară dl. Márton e un fermier respectabil.
În timp ce laptele ajunge aproape la temperatura ideală, pregătesc o baie de lapte călduț pentru „micii colegi” deoarece trebuie dezghețați înainte de a fi adăugați în vană. Aici mă simt ca un chimist, îmbrăcat în alb, echipat cu un cântar de precizie și cu bacteriile în linguriță. E cu adevărat chimie organică. Urmează coagulantul, la fel măsurat la mililitru, pe baza unui calcul destul de complex. Aici permiteți-mi o paranteză scurtă. Când am prospectat piața de coagulant, am căutat, prin farmacii veterinare, magazine fitosanitare să vedem ce se găsește pe la noi. Ce am aflat este chiar trist. Din 5 produse de la producători diferiți, doar unul avea specificat pe etichetă puterea de coagulare exprimată în unitatea internațională de coagulare a laptelui – IMCU (International Milk Coagulation Unit). În acest caz, degeaba dorim să diversificăm cultura brânzeturilor din România, să vedem peste burduf, telemea și cașcaval, când baza lipsește în așa măsură.
În timp ce laptele se coagulează, avem o scurtă pauză de masă. Când magia s-a terminat, avem o masă de coagul ca porțelanul. Testez dacă are consistența dorită și încep tăierea. Odată ajuns la granulația dorită, continui încălzirea și prelucrarea. După o oră de muncă grea în vană, ajung să țin în mână o formă plină cu brânză proaspătă și zer de aproape 15 kg. După nici 10 minute de presare deja are forma unei roți de brânză, bucurie mare când văd această minunăție. Urmează presarea celor două roți proaspete după un program strict și bine definit. Mă bucur tare mult când văd că funcționează atât de bine presa mecanică proiectată de mine după o formulă de clasa a opta. În tot acest timp, colega mea spală roțile în sala de maturare. Când am un mic repaus îi prepar o cafea caldă să mai iasă un pic din frigul de sub pământ.
E deja după masa, ar fi bine să închei ziua, dar mai am de preparat Ricotta. Un produs senzațional, preparat din zerul rămas după Port Trapist. Cum zerul se încălzește, geamurile se aburesc, sala de preparare se umple cu o aromă complexă de lapte dulce acrișor, fân și zahăr ars. Ricotta e în același timp senzațională și enigmatică. Deși respect rețeta cu mare precizie și grijă, câteodată se întâmplă să nu iasă în cantitatea, consistența sau gustul dorit.
În sfârșit am suspinat liniștit privind rodul zilei de azi. Brânza rămâne sub presă, Ricotta e pusă în forme, temperatura camerei e optimă, iar sufletul plin de bucurie și satisfacție.
Puteți comanda de aici brânza deosebită, produsă în atelierul de pe Feleacu îngrijit cu pasiune de Ákos. Vă recomandăm să îi urmăriți pe cei de la Caseus și pe pagina lor de Facebook sau pe site, ca să aflați mai multe despre lumea fascinantă a brânzeturilor artizanale. Nouă ne puteți scrie oricând pe pagina de Facebook sau pe adresa salut@nodverde.ro, fie că aveți întrebări despre produsele și misiunea noastră, fie că sunteți producător local și doriți să vă alăturați rețelei noastre.
Egy nap a Caseus sajtműhelyben
Volt egy sorozatunk tavaly, amiben helyi kistermelők egy napját mutattuk be. Ez akkora népszerűségnek örvendett, hogy arra jutottunk, idén is folytatnunk kell. Továbbra is igyekszünk közelebb hozni azokat a munkájukat szenvedélyesen szerető és űző termelőket, akiknek rengeteg csodálatos helyi árut köszönhetünk.
Ezúttal Nagy Ákos sajtkészítő, az érlelt sajtokkal gyártó Caseus sajtműhely alapítója a meghívottunk. Ákos arról mesélt, mivel telik egy napja a műhelyben, ahonnan a pompás ízvilágú, három hónapig érlelt Port Trapist származik. Bár ez a sajtféleség eredetileg Franciaországban (Loire-völgy) őshonos, egészen pontosan a Notre Dame du Port du Salut nevű trappista kolostorban készítették a szerzetesek. Mindenesetre úgy tűnik, tökéletes otthonra lelt hét kilométerre Kolozsvártól a Caseus sajtműhelyben, az Erdőfelek községhez tartozó Györgyfalván. Hogy mit érezni az első falat Port Trapist kóstolásakor? A frissességet, ami a falut övező legelőkből és a sajtműhelyt a város zajától és szennyezésétől óvó erdőkből árad.